~ Scrisoarea sigilata II ~
Si am primit scrisoarea ta-i semn ca ai citit-o cu glas,
Plicul miroase al tau parfum care ma face sa te doresc,
Inima-mi bate foarte tare parca vrea sa iasa atīt de brusc,
Plicul l-am desfacut si cu grija foaia o scot atīt de usor,
Si-mi pun ochelarii si ma apuc s-o citesc atīt de binisor.
Floarea mea de mai cu miros de primavara,
Am primit a ta scrisoare scrisa atīt de pura,
Īmi este dor de a ta privire si al tau chip,
Ca de poveste si energic ca un parip,
Stiam ca nu m-ai uitat si sunt a ta mereu,
Pentru a ta inima si sufletul bun de iereu,
Tu pentru mine esti o mare comoara,
As vrea iubite sa te vad diseara,
Amintesc cīnd erai un tīnar fecior,
Atīt de frumos si cu un trup īnfiorator,
Timpul trecut de cīnd nici eu nu te-am vazut,
Dorul de tine este mare si atīt de abatut,
Doresc sa ma revezi si sa ma admiri profund,
Cum a mea inima bate atīt de blīnd,
Sufletul meu ar fii pustiu fara iubirea ta,
Ca si-o casa si urmīnd sa cada aceasta,
Mereu pe geam privesc daca vei veni,
De te-as vedea pe un cal troian a-si deveni
Ca o printesa si tu cavalerul meu voios,
Vei fii de acord stiind ca esti ambitios,
Amintesc de aceea noapte cu stele,
Dese si lucitoare īn mari retele.
Muma mi-a trimis o scrisoare aseara,
Si am aflat ceva īngrozitor o veste amara,
Īn care-mi spune ca tata e pe moarte,
As vrea sa fii līnga mine si nu departe,
Macar aproape de-al meu sat de tara,
O casa doua la distanta rara,
Cīnd stelele navalesc pe cerul noptii,
Cīnii latra tare si puternic cu totii,
Exact ca īn aceea noapte a vietii,
Cīnd te-am cunoscut pe tine cu bucurii,
Sufletul-mi este atīt de trist si jale,
Tu esti departe si tata a murit agale,
Plīng mult cu gīnd la noi doi,
Īmi este atīt de dor de amīndoi,
Pe al meu tata stiu ca nu-l mai vad,
Pe tine ma asigur ca te revad,
Sunt la masa si īti scriu scrisoarea,
Cu suflet si dragoste cu amintirea,
Al chipului tau care este atīt de sfīnt,
Cu buzele dulci de zmeura cu accent.
Se aude clopotul de la biserica din sat,
Si rabufnesc īntr-un plīns ca un accelerat,
De la trenul de tristete de aproapele
Acelei garii a Nordului de mare jale,
Plin cu lacrimile sarate ale satenilor,
Curse pe al lor obraz ca cel al copiilor,
Din ale lor necazuri patite īn asta viata,
Ori pierderea cuiva de astadata,
Tin īn mīna poza ta si o sarut,
Cu dorul de tine de parca ai disparut,
Īti spun dupa ce l-am condus pe tata,
Pe al sau drum ma simt dezgustata,
Sa plecam amīndoi īn Bucuresti,
Ce spui, amorul meu, doresti ?
Sa ne simtim ca niste regi,
Aici nu vom fii niciodata īntregi,
Nu conteaza ca īn aceea mahala,
S-ar putea sa ti-se para o aiureala,
Este galagie si oameni diferiti de noi,
Unii negativi si altii pozitivi,
Cred ca, acei oameni sunt grozavi,
Si deschisi la vreo comunicare,
Indiferent ce context are
Acum de cīnd sunt singura de smoala,
Viata parca-mi este atīt de goala.
Printesa mea, preaiubita mea dulceata,
Sper sa ne revedem sa te fac alintata,
Sa īti aduc bucurie īn al tau suflet trist,
Iubirea pe care ti-o port este scrisa pe acatist,
Dumnezeu īmi este martorul suprem,
Cīt de mult, te iubesc la extrem.
( 2010, 11/12 octombrie )
Inapoi la categoria poezii - pagina 89
|
|
Numele tau
Din totii Sfintii am ales...
E Sf.Fecioara,dupa nume am inteles
Mari
Te joci cu mine
Te joci cu mine, nu-ti e rusine ?
Sunt o jucarie īn māinile tale,
As
Poveste de iubire
Fara tine mi-as fi acceptat soarta, a trebuit sa te cnosc ca sa incep
|
