~ Scrisoarea sigilata I ~
Astern pe aceasta hīrtie cuvinte potrivite despre noi,
Pana mi-o īnmoi īn cerneala a-ti scrie tie pisoi -,
Timpul lung-a fost de cīnd nu te-am mai vazut,
Si īmi este atīt de dor de al tau chip nemaivazut,
Aminteste-ti de mine si īn curīnd ne vom revedea,
Sa te revad si sa te admir dulce ca si-o acadea.
Aceasta hīrtie veche si aceasta pana uzata,
Ele īmi sunt martorii ca nu esti uitata,
De-al meu suflet care te venereaza profund,
Am ramas la fel un mare biet suflet blīnd,
Am pus mīna pe-a ta fotografie si te privesc,
Si īti spun atīt de sincer ca te mai iubesc,
Afara-i noapte si cerul este plin de multe stele,
Ca īn seara cīnd noi ne-am vazut fetele,
Ticaitul de la ceas ma provoaca de-al privi,
Nu-l zaresc parca sunt batrīn si ma libovi,
Curentul īmi stinge focul de la lumīnare,
Camera s-a īntunecat nemaiavīnd iluminare,
Caut īn sertarul de la birou un chibrit,
A-mi aprinde lumīnarea de pe birou umbrit,
Aprind batul si lumīnarea s-a aprins fulger,
Si asternīnd cuvinte pentru un frumos īnger,
Īn mahala este galagie de bagabontii ce hoinaresc,
Cum un tovarasi se credea un rege-mi amintesc,
Ma īndrept spre fereastra camerei unde locuiesc,
Dar nu-i mai zaresc pe acei nesimtiti ce hoinaresc,
Privirea mi-o arunc spre cerul senin si plin de stele,
Si formīndu-se pe cer al tau chip a frumusetii tale.
Īmi rasuna continuu īn minte ceva cīteodata,
Ca tu ai pe alt barbat si pe mine m-ai uitat deodata,
Timpul a trecut si afara-i lumina ceea de altadata,
Ultimul meu an din viata care-i atīt de zbuciumat,
Ca nu te-am mai vazut si asta m-a consumat,
Telefoane sunānd, rāsete, soapte aud afara,
Pe mahalaua stai decīt ca pe-o aventura,
Esti educata de mare cultura de societate,
La moda de stil clasic de mare actualitate,
Ca un profesor de oras si nu un coate goale,
Ca un bagabond de pe mahalua de animale,
Soarele a iesit dintre norii albi ca a ta dantura,
Si straluceste puternic ca ai tai ochi de cultura.
La a mea usa de brad ciocane puternic cineva,
Atīt de insistent parca s-ar grabi undeva,
Ma ridic īncet si ma īndrept sa vad cine este,
Cu pasi mici ca de melc ma īndrept babeste,
Deschid usa si vad o femeie batrīna ca si usa,
Ma īntreaba daca am niste zahar īn casa,
Pentru a-o īmprumuta-o si pe ea pentru ceai,
Ca-i batrīna si sanatate-i subreda de-o vedeai.
Sunt din nou la masa mea veche de lucru,
Īnmoi pana īn cerneala cu diametru,
Astern pe foaia uzata de scrisoare,
Lucruri ca le astern cu mare iubire,
Simt nevoia sa īmpart cu toata lumea,
Aceste simtiri ce ma darāma cu aptitudine,
Faptul ca trebuie sa le tin pentru mine,
As vrea sa pot povesti tuturor ceea ce simt,
Ca tu pentru mine esti ca si-un presimt,
Sau macar celor mai apropiati prieteni,
Care-i am aici īn mahalaua de osteni,
Care sunt numai si numai bucuresteni,
Fara valoare ori cultura sau bani,
Atīt bucuriile cīt si tristetile mele,
Pe care de ceva vreme de ghilimele,
Le simt la extrem ca focul pe piept,
Ca si un carbune īncins ce-i drept.
Parul tau negru si atīt de voluminos,
Mi-l aminteste de cel semiluminos,
Al matusii mele care-mi e ca o mama,
Si ochi tai albastri ca si marea cu arma,
Trupul parca-ti este sculptat de īngeri,
Īi perfect ca si chipul tau si ochi albastri,
Iubirea ce ti-o port e īn rama de aur,
La muzeul de iubire cu forma de taur,
Sa ramāna la fel si sa nu rugineasca,
Ca si fierul prost construit fleasca.
Daca voi muri si nu te voi mai vedea,
Pe al meu mormīnt ca si-o stea,
O sa cresca un trandafir alb,
Pur ca norul etern si dalb,
Īn ziua cīnd ne-am cunoscut,
Si amīndoi impreuna am crescut.
( 2010, 08/09 octombrie )
Inapoi la categoria poezii - pagina 89
|
|
Poezii de iubire
Poezii de iubire se trimit de sute de ani. Cu toate acestea, fiecare d
Te joci cu mine
Te joci cu mine, nu-ti e rusine ?
Sunt o jucarie īn māinile tale,
As
Numele tau
Din totii Sfintii am ales...
E Sf.Fecioara,dupa nume am inteles
Mari
Nu te pot uita
Eu mereu te am in minte
Si la tine ma gindesc,
Chiar de-i rau si n-a
|
