~ Nostalgie albastra ~
Ma plimb singur printr-un parc întunecat,
Afara-i frig iar lacul de gânduri reci a înghetat,
Copacii plâng, frunzele sunt a lor lacrimi,
Cad pe pamânt, suferind îsi ascund a lor patimi.
Drumuri pustii, încet în noapte amutesc
Când la tine singur, stau si ma gândesc,
Apari în vise si amintiri dureroase,
Nu mai pot suferi jocurile tale misterioase.
Taine izbucnesc din a ta privire,
Taine patrund, spre a mea uimire.
Din fiinta ta, cea minunata,
În mintea mea cea întunecata.
Luminând carari albastre
Tu urci încet spre astre,
Cuprinsa de farmec ramâi printre stele,
Încerc sa te caut dar nu te gasesc printre ele.
Ma trezesc tremurând când nostalgia a pierit,
Singur stau; sunt trist ca n-ai venit !
Ma gândesc la tine, iar tu stai printre stele,
Cuprinsa de bratele altuia, nu de ale mele !
Inapoi la categoria poezii - pagina 87
|
|
Adio
In urma ta ai vrut sa lasi iubire ,
Dar in final ai luat-o cu tine .
|
