~ Luna in camp- Nichita Stanescu ~
Cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, in arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stanga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc in ochi si-n jur sa sterg copacii
In ochii tai cu luna ma rasfrang
... si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stang.
Inapoi la categoria poezii - pagina 52
|
|
Stare de spirit
Intr-o noapte de primavara
Mi-ai dat un pupic, l-am simtit,
Doua inimi
Doua inimi care bat , in acelasi ritm
Cheama dragostea fara sa se fi-
|