~ A mea- Nichita stanescu ~
Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.
Ei i se face rau de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
pana o face de paisprezece carate
si tocmai sa calce pe dinsa licheaua.
Ea spala zidul casei cu mana ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca sa se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.
Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca sa-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.
Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine in boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
sa nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.
Inapoi la categoria poezii - pagina 3
|
|
Pentru un înger
Constiinta ma indeamna sa visez,
Sa ma gandesc si sa creez,
Sa scriu
Incercare
Imi asez capul obosit pe perna mea
Si-ncerc macar in vis sa nu te pot
Heliu
Un sarpe mi s-a-ncolacit pe brat
|
