~ Noaptea caprioarei ~
Pe Via sumbra întunecata
Din vechi Imperi’ cu iz Roman,
Plecata neaoș din țaran,
Era de cart frumoasa fata.
Fugise de noroi și vise,
Crezuse în vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.
Nici nimeni nu știa de dânsa
Caci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un pacat
Sa-și recâștige recompensa.
Se lumina din când în când
La far de noapte, fara seama
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp sa treaca, ca e mama.
Și dor de casa și bunici
O framânta fara alean,
Jura mereu dar tot în van,
Sa nu mai fie pe aici.
Dar nu putea nimic sa adune,
Caci mulți avea de întreținut
La șaișpe împliniți niciunde,
Și orice preț ar fi cerut.
Și ochii în lacrimi larg deschiși
Gasise carabinierul,
Și un pic de bani, dar neatinși
În pumnul rece, strâns ca fierul.
Și acasa nimeni nu știa,
Nici pruncul lasat singur,
Nici bunii sai țarani sadea
De neam jumate ungur.
Și alta ...supla reveni
Pe strada întunecata,
Credea la fel în bogații
Ca prea frumoasa fata
21.03.2010
Inapoi la categoria poezii - pagina 1
|
|
Blestem
Sunt sigura ca te vei intoarce la mine
Ca iti va lipsi caldura si dra
Sentiment
Primesc tot ce mi-ai dat ,din mana ta Omoara de vrei,dar fii atent
Afara-i vant
Afara-I vant, norii se aduna
Plopi-n jurul casei crengile le-apasa.
|