~ Luna in camp- Nichita Stanescu ~
Cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, in arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stanga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc in ochi si-n jur sa sterg copacii
In ochii tai cu luna ma rasfrang
... si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stang.
Inapoi la categoria poezii - pagina 1
|
|
Dragostea
Nimeni nu stie ce inseamna dragostea...
E un sentiment pur de fericir
Fara
Eu iti spuneam ca pentru tine as fi in stare sa mor ,
Tu vroiai doar
Implinire
N-ai dezmierda de b-ai stii sa blestemi Surad numai acei care suspina
Ultima clipa
O ultima lacrima varsata pentru tine
O ultima durere primita doar de
Asta e viata
Sunt vicios , este scandalos ce mult imi place
Fumul gros ,
|
